Echipajul misiunii Apollo-15 a fost format din astronauții David Scott (comandant), James Irwin (pilotul modulului lunar) și Alfred Worden (pilotul modulului de comandă). Ansamblul format din nava „Endeavour” și modulul lunar „Falcon” a fost lansat cu puternica rachetă Saturn-510 (un model cu motoarele îmbunătățite față de cele anterioare) în 26 iulie 1971, 13:34:00 UTC, de la Centrul Spațial Kennedy.
În 30 iulie 1971 22:16:29 UTC, Scott și Irvin au aselenizat în regiunea Hadley, pe țărmul Mării Ploilor, în punctul de coordonate 3°38’2″E, 26°7’56″N, un loc plin de praf selenar (15-30 cm grosime). Exploratorii au stat 66 ore 54 minute 54 secunde pe suprafața satelitului nostru natural, au efectuat 1 ieșire cu 3 excursii, activități extravehiculare totalizând 18 ore 34 minute 46 secunde. Una dintre prioritățile absolute ale acestei misiunii a fost transportul și debarcarea unui automobil lunar (LVR, Lunar Roving Vehicle), construit în colaborare de Boeing și General Motors. Cu ajutorul lui, Scott și Irwin au parcurs în total 27,9 km. Din precauție, exploratorii nu s-au îndepărtat niciodată la o distanță mai mare de 7 km, cât le-ar fi fost la îndemână pentru ca, în cazul unei defecțiuni, să se întoarcă „per pedes” la bază. Din fericire a fost măsură de securitate inutilă.
În fața camerelor de luat vederi, David Scott a verificat experimental legea stabilită de Galileo Galilei, conform căreia, în absența atmosferei, toate corpurile cad cu aceeași viteză, indiferent de masa lor. Înainte de a se întoarce pe Pământ, rover-ul a fost parcat la o mică distanță, ca să transmită în direct decolarea modulului lunar. La bordul automobilului, au rămas o Biblie și o plăcuță comemorativă, unde au fost trecute numele celor 14 astronauți și cosmonauți decedați până la acea dată:
Charles Bassett (pierit într-un accident aviatic, în 28 februarie 1966)
Pavel Beleaev (omorât de o boală, 10 ianuarie 1970)
Roger Chaffee (incendiul capsulei Apollo 1, 27 ianuarie 1970),
Gheorghi Dobrovolski (omorât de depresurizarea capsulei la reintrarea în atmosferă, 30 iunie 1971)
Theodore Freeman (pierit într-un accident aviatic, în 31 octombrie 1964)
Iuri Gagarin (pierit într-un accident aviatic, în 27 martie 1968)
Edward Givens (accident de automobil, 6 iunie 1967)
Gus Grissom (incendiul capsulei Apollo 1, 27 ianuarie 1970)
Vladimir Komarov (blocarea parașutei de coborâre la reintrarea în atmosferă, 25 aprilie 1967)
Victor Pațaev (mort de depresurizarea capsulei la reintrarea în atmosferă, 30 iunie 1971)
Elliot See (pierit într-un accident aviatic, în 28 februarie 1966)
Vladislav Volkov (mort de depresurizarea capsulei la reintrarea în atmosferă, 30 iunie 1971)
Edward White (incendiul capsulei Apollo 1, 27 ianuarie 1970)
Clifton Curtis ‘C.C.’ Williams (pierit într-un accident aviatic, în 5 octombrie 1967).
Datorită secretomaniei sovietice, americanii n-au știut că lista ar fi trebuit să cuprindă cel puțin încă două nume: Valentin Bondarenco (accidentat în timpul unui antrenament, 23 martie 1961) si Grigori Neliubov (călcat de un tren, 18 februarie 1966).
De asemenea, de pe listă lipsesc Michael James Adams (un zbor de test cu F15, 15 noiembrie 1967) și primul astronaut de culoare, Robert Henry Lawrence (accidentat la prăbușirea unui F-104 Starfighter, 8 decembrie 1967).
Revenirea pe Pământ (7 august 1971) n-a fost lipsită de emoții. La amerizare, impactul a fost mult mai dur (o ciocnire cu viteza de 45 km/h), deoarece suspantele uneia dintre cele trei parașute principale s-au răsucit, împiedicând-o să se desfășoare. Eroii au fost îmbarcați la bordul portavionului Okinawa.
Cu prilejul tradiționalei conferințe de presă de la încheierea misiunii, echipajul Apollo 15 a anunțat că, alături de placa memorială, au lăsat pe Lună și o mică statuetă din aluminiu de 8,5 cm înălțime, realizată de sculptorul belgian Paul Van Hoeydonck pe care David Scott l-a întâlnit la o petrecere. Paul i-a mărturisit astronautului că ar dori să plaseze pe Lună un monument al „Astronautului căzut” (The Fallen Astronaut), ridicat în memoria celor morți la datorie, ceva mai palpabil, mai impresionant decât lista cu nume trimisă de autorități. Artistul s-a oferit să-l ajute, însă Scott a impus niște condiții severe: statueta să fie ușoară și robustă, capabilă să reziste la variațiile mari de temperatură de la suprafața Lunii, să aibă o formă asexuată și să nu reprezinte în particular nici un grup etnic. În plus, urma ca numele autorului să nu fie făcut public.
Dar planul artistului era să facă afacerea cu copiile statuetei lăsate pe Lună, încălcând regulile cerute de astronauții NASA. Ca urmare, belgianul a reușit să facă niște bani buni, iar astronauții implicați au fost excluși de NASA de pe listele altor misiuni pentru că au introdus statueta în mod neautorizat pe nava spațială.
Plicurile filatelice ștampilate oficial pe primul oficiu poștal selenar au fost o întreprindere autorizată, oficială, fiind declarate imediat obiecte de maxim interes filatelic. În filmul transmis de camerele TV îl vedem pe Scott ștampilând plicurile, o imagine din el fiind redată mai jos.
Articol de Györfi-Deák György