Better Together
Concertul lui Zoli Toth din 3 august 2021 este despre Banat și Timișoara.
Better Together/Mai bine împreună este numele spectacolului, care a pornit din anul 2020, un an al încercărilor extreme pentru umanitate, în experimentul izolării, în încercarea de a stopa o pandemie. Un experiment stresant, mai ales pentru artiștii care au nevoie de interacțiunea cu publicul lor. Stresant pentru familiile care nu s-au putut reuni în cadrul lor natural, al izolărilor în case, al oamenilor care au nevoie de copaci, ape, natură. Sperăm să nu mai fie nevoie ca politicienii să aleagă aceeași opțiune, care lasă consecințe incalculabile în psihicul oamenilor, în primul rând, prin frustrările acumulate. Muzica a fost un panaceu care ne-a uns sufletele pentru a rezista acestei încercări. De aceea trebuie să avem grijă (și) de artiști.
Am simțit fiori ca la concertele Water for Life sau Metamorphoses ale lui Jean Michel Jarre, datorită pieselor inspirate din etnosul popular, cum ar fi Gaia, Baba, Paparudele, dar și din folclorul contemporan: Ceao, Johnny Weismuller, cu un ritm african, antrenant, în crescendo, acaparând atenția.
Piesa aceasta, din deschidere, a fost realizată pentru acest concert și prezentată în premieră absolută.
Reluată și la bis, în final. Orchestrația, uvertura, a fost realizată de orchestra condusă de Radu Popa.
De ce Ciao, de ce Servus, de ce Pa!? Atunci când vrei să deschizi o ușă, indiferent că este ușa Europei, dacă este ușa iubitei, sau dacă este ușa celor de la serviciu, în primul și primul rând trebuie să salutăm. – explică Zoli Toth. Iar una dintre caracteristicile acestui oraș a fost prezența bunului simț.
Se poate spune că actorul care l-a interpretat pe cel mai apreciat Tarzan din toate timpurile, Johnny (Johann) Weissmuller, născut în Timișoara acum mai mult de un secol, nu a cunoscut acest salut. „Ciao” e venit în Timișoara, ca neologism, abia odată cu deschiderea culturală spre vestul european din anii 1968-1970, cu italienii care ne vizitau și întrețineau prin localurile noastre un aer occidental cu care turismul est-european a rezonat benefic. Dar memoria colectivă nu face diferența. Este un salut intrat în cotidianul ultimelor generații, familiar. Timișorenii l-au adoptat imediat, cu umorul și deschiderea multiculturală de a adopta orice etnie și de a o face să se simtă printre localnici cât mai confortabil, ca acasă. A devenit „o marcă” a Timișoarei, apoi, în anii ce au urmat, a Banatului, fiind adoptat și de tinerii de la țară. Mai nou a apărut, din zone limitrofe, și în formele „, Ceao, ciau, ceau”, iar din Ungaria în forma citită „sio”.
Story from Banat – o piesă despre memoria afectivă, despre copilărie, duioșie maternă, prietenii, amintiri și nostalgii.
Patimile Estului, este cu Cosmin Rafael Balean, invitatul special al serii, cu magicul său instrument armean duduc (duduk). O muzică cu un mesaj de compasiune și umanitate pentru toți cei suferinzi din conflicte și războaie, care au generat în ultimii ani un val nemaintâlnit de migrație.
Va, Pensiero – un omagiu lui Giuseppe Verdi.
Zoli Toth are curaj să atace teme majore ale muzicii și culturii, nu doar universul emoțional uman. Astfel găsim referințe culturale profunde prin:
BEFORE AND AFTER; BABA– două piese despre cosmogonie, începutul Universului, transformări și evoluție.
PAPARUDE– inspirată tot din mitologiile străvechi, din ritualuri sacre, păstrate din vremuri imemoriale, de la începuturile culturale ale omenirii,
COCOON, o piesă inspirată probabil din filmul omonim despre civilizațiile extraterestre mai evoluate, care protejează viața pământeană. O linie melodică de o stranietate tulburătoare.
DIES IRAE 2, o piesă despre spiritualitate, transcendență, devenire umană.
BANU, scrisă în colaborare cu Mihai Câmpineanu, este o piesă cu un titlu dublu interpretabil: banul, „ochiul dracului”, corupător și malefic, rotița din moara consumerismului, a supraproducției și supraconsumului forțat. Interpretat și „Ba Nu”, un mesaj ecologic, un strigăt de oprire a distrugerii habitatului, a speciilor, a umanității din noi, atrasă într-un vârtej de autodistrugere ce pare scăpat de sub control. „Problema nu e că nu am putea să îi hrănim pe cei flămânzi, ci că nu îi putem sătura pe cei bogați”. Trebuie să ne oprim, cât nu va fi prea târziu!
Orchestra și corul au fost la înălțime, profesionismul spunându-și cuvântul.
Un concert de fuziune de stiluri, care ne-a reconfirmat valoarea unui compozitor în dezvoltare, reinventându-se, original, care mai are multe de spus în muzică.
Îl așteptăm pe Zoli din nou acasă cu noi producții, noi piese, de oricâte ori va scoate un nou album, susținându-l cu energia noastră, mai departe, în frumosul său parcurs național, internațional și spațial.
Scenele video au fost spectaculoase, bine lucrate, cu imaginație. Au decorat excelent scena.
Sunetul a fost mulțumitor de bun, cu un mic incident tehnic, bine scos în coda de orchestră.
Ne bucurăm că noua conducere a Casei de Cultură a municipiului a ales acest concert pentru ziua Timișoarei. În felul acesta s-a depășit populismul pe care vechea conducere a Primăriei a promovat-o, cu rugi, muzică pop clasică, mergând cu încă un pas înainte spre cultura autentică, pentru formele mai noi de muzici, fuziuni, stiluri clasice plus muzică electronică. Cultura înseamnă și formare, explorare, evoluție, nu cantonare în formule stereotipe, ușoare.
Pe când un festival de gen, de muzică electronică? Ne plângem că nu avem țintirea și atracția pe turism cultural muzical pe care o are județul Cluj, de atragere de turiști chiar din afara granițelor, dar nu facem mai nimic pentru aceasta! Expertiza există, avem suficiente firme și artiști, dar avem nevoie și de curaj investițional, sprijin instituțional, spirit de echipă. Schimbarea e în noi.
La mulți ani, Timișoara! La mulți ani, Zoli Toth!
Vezi și:
INTERNATIONAL ELECTRONIC MUSIC FESTIVAL TIMIȘOARA „STARTSHIP”
Foto: Adrian Bancu @SPACERS