Cine ești și ce ai făcut în ultimii 5 ani? (o întrebare retro, din anii 90)
Numele meu este Vlad Trif, sunt arhitect, membru activ în colectivul muzical deschis de muzică de dans improvizată Brigada Artistică Urbană şi mai nou, în grupul experimental de muzică electronică V.A.G.. De asemenea, conduc un grup de copii de la Liceul „Waldorf” din Timişoara, Choarda Liberă, împreună cu care descoperim cum se face muzica.
Ce este spațiul pentru tine?
Sincer, nu m-am gândit. Să zicem că pentru noi, oamenii de astăzi, ar putea fi expresia vizibilă a infinitului, dar întrebarea e foarte largă. Monty Python, the Universe song, poate?
Cum ai făcut primii pași spre muzică?
La noi în casă s-a cântat tot timpul, de plăcere. Clasele I-IV le-am făcut la Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timişoara, dar nu eram atât de bun la instrument (pian) ca ceilalţi colegi. Eram bun la teorie, dar ăsta nu era privit ca un lucru relevant. Dintr-a V-a „am dat” muzica pe matematică. Mi-a plăcut, dar după 3 ani de pauză mi s-a făcut dor de muzică. Am luat chitara maică-mi şi am început să zdrăngănesc. În liceu m-am întâlnit cu fostul meu coleg de la Vidu, Alin Mărgărit, l-am învăţat ce ştiam eu la chitară şi am făcut câteva cântecele. În 1995 ne-am întâlnit din întâmplare cu Tavi Scurtu, Uţu Pascu şi George Palade. Cu ei am pornit ceea ce avea să devină Brigada Artistică Urbană (BAU).
Cum îți definești muzica?
E o căutare continuă. Drum and bass-ul la BAU e un punct de plecare. Nu cred că există vreo cântare care să rămână strict acolo. Nu am foarte mult timp să mă ocup de muzică, de aceea şi proiectele în care particip se bazează pe improvizație. Poate rezultatul nu e întotdeauna ceva ce să vrei să asculți şi a doua oară, dar experiența mi se pare mult mai intensă decât la o cântare cu piese cu formă fixă, învățate. Relația dintre membrii trupei și comunicarea cu publicul, încrederea şi dialogul care se nasc sunt ceva unic.
Ce muzicieni sau grupuri te-au influențat?
De pe la 5 ani am primele amintiri cu muzica mea preferată. Era discul The Man Machine, de la Kraftwerk (cu The Robots ca piesă de rezistență, bineînțeles), The Police – Ghost In The Machine şi Post Scriptum al grupului timișorean cu același nume. La școala de muzică mi-a plăcut Bach, întotdeauna, și Carmina Burana.
În generală, influențat de ai mei, am început să ascult mult The Beatles. Dar am dat şi de Pink Floyd, Santana, Queen (care nu mi-a plăcut deloc în primă fază). Stăteam ore în șir și cântam cu caseta sau scoteam versuri. În liceu am învățat să cânt la chitară împreună cu unplugged-ul de la Nirvana.
Apoi ne-am întâlnit cu Tavi, Uțu şi George. Ei ascultau Led Zeppelin, Pearl Jam şi Tavi era înnebunit după Mahavishnu Orchestra. Mi-a lăsat o casetă cu albumul Birds Of Fire, cred. Pe partea cealaltă, însă, era John McLaughlin Trio Live cu Kai Echardt la bas şi Trilok Gurtu la tobe.
Cântarea asta mi-a deschis ochii în multe direcții. Interconectivitate, măiestrie şi, pentru prima dată pentru mine, un toboșar care cânta, nu bătea la tobe. Calea spre jazz era deschisă şi inevitabilă. L-am lăsat pe Alin să se ocupe de chitară şi am revenit la pian.
În 1996-1997 am studiat, timp de aproximativ un an, în pivnița lui Liviu Butoi, lucrând şi în clubul lui de jazz, Pod 16. Aici am avut ocazia să ne întâlnim cu muzicienii care formau scena de jazz a Timișoarei de atunci: Dan Ionescu, Toni Kühn, Dinu Simon (cu care Tavi a luat ceva ore de tobe), Victor Miclăuş, Johny Bota, dar şi cu ceva mai tinerii Edi Neumann, Saşi Vuşcan şi Florin Barbu, care aveau să formeze primul Blazzaj, după întâlnirea cu noi în formula de hip hop / acid jazz cu Dan Mitrofan, pe atunci compozitor şi MC.
Din perioada asta influențele sunt multe. Parker, Miles, Coltrane, Bill Evans, Zawinul, Chick Corea, Herbie Hancock, Mike Stern, Pat Metheney, Bill Laswell cu Material, Wayne Shorter.
A Tribe Called Quest, Groove Collective, Massive Attack, Jamiroquai, Sade, Mc Solaire, Mad in Paris, Björk, the Prodigy, Primus, Infectious Grooves sunt trupe cu care începem să rezonăm tot mai mult – perioada acid jazz a trupei…
Şi vine întâlnirea cu UFO şi muzica electronică. Goldie, Roni Size, Photek, Adam F.
Prin participarea la TM Base şi colaborările cu Anonim TM ne-am ţinut mereu aproape de tot ce era nou în materie de muzică electronică. Acum e mult mai greu să mă leg de nişte nume. E multă muzică bună pe lumea asta.
Ce gen muzical asculți mai des?
Nu există aşa ceva. Există muzică foarte bună şi muzică execrabilă în orice gen. Nu ascult muzică la care se aude de la o poştă că e făcută după reţetă, pentru bani.
Ai putea să descrii cum lucrezi în studioul tău?
Nu am un studio al meu, de cântat ajung de cele mai multe ori să cânt direct pe scenă. Repetiţiile cu V.A.G. au fost sub formă de party pe la prieteni. O oră instalatul, cântat până ne săturam, o oră adunatul. Foarte rar apuc să studiez, de obicei doar lucrurile pe care le fac mai apoi cu copiii.
Descrie 3 lucruri care ți-au influențat profund viața sau gândirea.
Matematica m-a ajutat să pot avea o privire de ansamblu, să extrag ce e universal valabil din situaţii particulare.
Muzica, mai ales cea improvizată, m-a învăţat să mă adaptez şi să am încredere în oameni.
Rudolf Steiner. Ăsta e un subiect foarte vast, n-are rost să începem discuţia, aici.
Cum îți elaborezi o piesă? Linia melodică vine intotdeauna prima?
De puţine ori am ajuns să fac o piesă cap-coadă. Nu a fost niciodată linia melodică. Tot timpul a fost o idee, un gând sau o situaţie concretă. Au mai existat piese pe care le-am făcut ca pe un exerciţiu de punere în practică a unor concepte teoretice pe care încercam să le înţeleg (II-V-I, moduri, substituţii de acorduri etc.)
Ce fel de peisaje te inspiră cel mai puternic?
Publicul.
Ce mesaje transmite muzica ta?
Am descris mai sus starea pe care o am eu atunci când urc pe scenă. Încerc să o transmit, dar şi să simt ce vine dinspre public şi să mă adaptez. Dialogul ăsta e continuu atunci când improvizezi.
Care este viziunea ta asupra viitorului civilizației noastre?
Civilizaţia noastră, a oamenilor, va continua să evolueze indiferent dacă decidem să participăm activ la evoluţia ei, să ne opunem sau să stăm indiferenţi. Fiecare e responsabil în primul rând de evoluţia proprie.
Mitul materialist al evoluţiei prin tehnologie îşi va găsi la un moment dat un loc printre celelalte mari mituri ale omenirii. Suntem fiinţe luminoase!
Îți mulțumim și îți dorim succes pe toate planurile!
Fotografii: Copyright Spacers