Continuăm semnalarea de noi albume de muzică electronică:
Bridge to Imla
lansează albumul „Lost”. Hans-Dieter Schmidt și Michael Brückner formează acest duo din 2012, realizând colaborări la intervale neregulate.
Albumul are o copertă fantastică, imaginea unui călător în timp, călăreț pe T-rex, în vremea păsărilor Archaeopteryx.
„În scara de timp geologic, Changhsingianul sau Changxingianul este ultima epocă a Permianului. A durat între 254,14 și 251,902 milioane de ani în urmă.
Changhsingianul s-a încheiat cu extincția din Permian-Triasic, când biodiversitatea globală a fost devastată. Lumea de după dispariție era aproape lipsită de viață, pustie, fierbinte și uscată. Ecosistemele terestre nu s-au recuperat timp de 30 de milioane de ani … ”
(Wikipedia)
* * *
Majoritatea pieselor de pe acest album au fost înregistrate în primul an de când BRIDGE TO IMLA a prezentat proiectul său publicului, chiar înainte de lansarea albumului de debut „The Radiant Sea“, pe Winter-Light, la sfârșitul anului 2017. Un album fantastic.
La începutul lui februarie Michael anunța un dublu album, Klaustrophilia, dedicat lui Klaus Schulze. Este inspirat de discuțiile pe care le-a avut compozitorul cu Olaf Lux, prieten apropiat de-al său, cel care a scris cartea „VIOLINS DON’T GROW ON TREES – The Life and Work of Klaus Schulze„, la care a colaborat ca artist grafician.
Este un album care păstrează ritmica lui Klaus Schulze, sună ca un album Klaus, la început, unde percuția este la loc de cinste, și chiar pe alocuri, în cadrul de fond. Începând cu momentul 2 se fac simțite mai puternic accentele proprii lui Michael Brückner, mai ales în liniile melodice, unde autorul creează propriile arabescuri muzicale. Povestea despre crearea acestui dublu album, bogat ilustrat în varianta CD, o puteți urmări ascultându-l. Vom reda doar cuvintele sale despre album:
„De când am descoperit muzica lui Klaus Schulze (în 1986, când aveam 16 ani) îl ador pe acest mare și unic artist și i-am urmărit toată munca din trecut și prezent de-a lungul anilor. Consider atâtea albume ale sale ca fiind capodopere și ca muzica mea preferată, din toate timpurile și orice gen. Dar chiar și cele din albumul său, care au mai puțin succes, au încă o calitate: sunt unice – chiar dacă alții, ca Tangerine Dream, au făcut lucruri similare deja în anii ’70, și mulți au încercat să-i copieze stilul, există ceva absolut unic și în mod inconfundabil propriu în muzica sa. Puteți preciza întotdeauna când ascultați Schulze.
Din acest motiv, după ce am început să mă implic în muzica electronică chiar din 1992, rareori am încercat să-i copiez stilul – și când am făcut-o, nu suna niciodată ca el (ci mai degrabă ca TD, de obicei ;-)). Totuși, am încercat să adopt unele dintre virtuțile sau principiile sale, în măsura în care le-am putut vedea. Ceea ce a însemnat NU să încerc să-i copiez sunetul, ci a include să rămân curios, jucăuș, aventuros și să nu mă tem niciodată să intru pe un nou teritoriu. De asemenea, pentru mine este vorba despre modul în care straturile de sunet și ritm pot fi împletite pentru a forma vederi fonice extinse. Este vorba despre invocarea unor povești cu sunet, fără utilizarea formelor tradiționale.
La un moment dat am descoperit că – într-un fel – muzica pe care o creez se apropie cel mai mult de muzica lui Klaus atunci când improvizez. Cred că acest lucru se datorează în parte faptului că Klaus a fost întotdeauna și un mare improvizator. Dar are, de asemenea, de-a face cu o anumită limitare a abilităților, ceea ce face să fie mai probabil să faci lucrurile într-un anumit mod. În primul rând, Klaus a fost autodidact și nu a fost niciodată un claviaturist clasic. Dar și-a folosit limitarea la un bun folos, pentru că i-a deschis ușile posibilităților sonore pe care alți muzicieni mai bine pregătiți tind să le ignore. Deci, în timp ce desenează muzical dintr-o „paletă de culori” destul de redusă, în același timp a descoperit o lume cu totul nouă a modurilor sonore de exprimare.
Nu este ca și cum aș fi pionierat în lumea sunetului la fel de mult ca el (bineînțeles), dar consider că propriile mele restricții (fiindcă nu sunt deloc un virtuoz) dau rezultate – mai ales când improvizez – când adopt direcții similare …
Sper că vă bucurați de această muzică la fel de mult ca și mine, creând-o!”
„Resonant Arcana” – Er Go – Weareallghosts
Weareallghosts – Er Go este pseudonimul unui creator Eric Goldberg, din Motherwell, Marea Britanie, care anunță acest album ambiental, prezentat astfel:
„Resonant Arcana (waag_rel147) estompează liniile dintre ambiental, neoclasic, electronic experimental și se schimbă fără efort între ele … explorează o lume sonoră introspectivă și melancolică, care echilibrează instrumentația orchestrală, sintezizatorii dinamici și manipularea audio ezoterică … și diferă de la primul său album cu un ton mai întunecat și o paletă sonoră mai largă. „Rezonant Arcana” păstrează același accent pe bogăția armonică și texturală ca în „Into Air ” și păstrează o sensibilitate melodică restrânsă în înclinațiile sale ambientale … Toate cele șapte piese curg între mișcare și stază, curiozitate și contemplare, tensiune și calm.”
De la ZeeJay și Matt Stock (Germania) avem o altă noutate în stilul BSM, mânuind la fel de bine ritmurile și polifoniile ambientale. Un album care mi-a făcut o foarte bună impresie, combinând influențele TanDream cu Kraftwerk într-un mod savuros, cu linii melodice inspirate.
Volker Lankov este un activist german care a lucrat ca voluntar în diverse tabere și locuri de conflicte din lume, de unde a strâns impresii despre viață și trăiri despre evenimente din Afghanistan, Sudan, Iraq, Somalia, pe care le-a concretizat melodic în piese ambientale, etno-electronic, fusion.
Albumul din martie anul curent este „Asymmetric conflict”, un dark ambiental, inspirat din traumele trăite de oamenii aflați pe scenele actuale de război.
„Cerul a fost în mare parte albastru intens și promițător de pozitiv în acei ani …. În același timp, aceleași ceruri albastre au fost periculoase, cu apariția avioanelor de război, a dronelor, a tunurilor și a oamenilor suferind la sol, înfricoșați. Zilele cu un cer albastru profund au fost cele mai periculoase din aceste zone de conflict.
Am creat sunetele pe care le simțeam într-o mașină a timpului, m-am întors în aceste regiuni, mi-am amintit de oamenii de acolo, am avut amintiri comune cu cele ale colegilor mei, naționali și internaționali, am auzit sunetul bombardamentelor îndepărtate în noapte sau zi sau zumzetul vreunei drone care circula din nou peste regiune, mi-am amintit de poveștile oamenilor care se aflau în zonele de război, au suferit de bombardamente, raiduri nocturne, au fost prinși între părțile în război și și-au pierdut pe cei dragi. Dedic acest album tuturor oamenilor care suferă în aceste teribile zone de conflict, din Siria, din Irak, din Somalia, Yemen, Afganistan, din Sudan în Tigray / Etiopia. Dedic acest album, de asemenea, tuturor celor care susțin din toată inima victimele suferind în astfel de perioade de război terifiante. Se pare că aceste războaie nu se vor sfârși niciodată.” – Volker Lankow.
Acest album urmează unei alte colecții scoase de același autor la sfârșitul lunii februarie, într-un jaming session cu muzică experimentală, de o noapte, cu Ricardo von Beck și Michael Prawos, reuniți la Bornheim, în apropiere de Cologne, Franța. Albumul rezultat a fost numit „Neuron”:
Într-un stil neurofunk canadiano-ceh avem un album Warp-Crawler:
Intr-un repertoriu cu muzică de club am selectat un nume din Africa de Sud, Rose Bonica, de unde ne vin ritmuri bounce de inspirație africană și voci reci sau antrenante, grupate sub titlul Send Forgiveness / Disengage.
Din dubstep avem un album cu iz francez: Duploc040 cu albumul Distance:
Harald Nies -The Flow of Energy:
Audiție plăcută!