Despre Andrei Ujică, timișoreanul plecat din 1981 în Germania occidentală, am auzit toți bănățenii, la fel cu majoritatea dintre români. Și nu numai, pentru că în cinematografie este mai bine cunoscut în afara țării, decât la noi. A profesat la Universitatea de Arte și Design din Karlsruhe din 2001, și în 2002 a fondat ZKM Film Institute. Cu siguranță numele său rămâne legat prima oară, pentru noi, de activitatea sa de textier, devenit nemuritor prin crearea unei importante părți din textele trupei Phoenix.
Dar iată că săptămâna aceasta am avut ocazia să îl cunoaștem pe cineastul Andrei Ujică, cu trei dintre emblematicele sale creații, la fel de valoroase, realizând filme documentare din secvențe de arhive, inspirat alese, îndelung închegate și cu texte meșteșugit scrise, cu umor, poetic și, incontestabil, prin mijloace geniale, în cele trei documentare de referință pentru trimiterile culturale prin intermediul artei cinematografiei documentare sau de montaj. Prezentat la Cannes-2010, în festivaluri de artă de profil, iată că apare și la Timișoara, prezentându-se creația sa prin acest eveniment, „Retro-spectiva Andrei Ujică”, patronat de Universitatea de Vest Timișoara, subvenționat sub programul cultural național Timișoara – Capitală Culturală Europeană.
Afișul este creat de o studentă a Universității de Vest Timișoara.
Avem o trilogie cinematografică formată din aceste trei filme documentare:
Videograme dintr-o revoluție, realizată cu secvențe filmate de amatori, montate de parcă un martor al evenimentelor din România ar fi urmărit timp de 5 zile evenimentele fierbinți ale revoltei din Decembrie 1989 cu același aparat de filmat, pe aceeași peliculă-martor. A devenit un punct de referință al relației dintre puterea politică și mass-media în regimurile socialiste de la sfârșitul războiului rece, studiat în școlile de film.
Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, realizat prin montarea de secvențe documentare publice sau din colecția personală a familiei Ceaușescu, care nu au fost niciodată difuzate. Ele îl relevă atât pe președintele, dar și pe omul din spatele rolului său. Considerat de critica internațională o capodoperă a filmului de montaj și selectat la Festivalul de la Cannes în 2010, filmul explorează, pe parcursul a trei ore, viața fostului președinte, de la venirea sa la putere până la Revoluția.
Iată o melodie care însoțește imaginile documentare din acest film, Herbst in Peking -„Immortality”:
Out of the Present, lansat în 1997, pe care îl consider, după părerea mea, cel mai artistic film documentar. Și nu numai a mea, regizorul danez Lars von Trier, asociat mișcării de avangardă cinematografică Dogme 95 l-a numit „adevărat Dogma” între filmele documentare (comentat de criticul Andrei Gorzo) și a fost comparat cu filme capodopere din istoria cinematografiei precum „2001: O odisee spațială” de Stanley Kubrick și „Solaris” de Andrei Tarkovski, dar în spiritul filmului documentar, fără efecte speciale. Este primul și unicul film filmat pe peliculă, în spațiu, până acum. Toate celelalte înregistrări din spațiu pe care le cunoaștem sunt digitale.
Afișul original în limba germană:
Categoria filmului de montaj nu a fost prea bine făcut cunoscută publicului din Timișoara. Câteva creații de gen au rulat la televiziunile naționale, dar prea rar și nu îndeajuns de comentate, pentru a intra în atenția publicului în general, și a publicului cinefil, în special. Discuțiile de după vizionare pot fi esențiale pentru descifrarea unor chei de deschidere a cutiei magiei cinematografice, ele devoalând o construcție artistică elaborată, ce poate părea la prima vedere întâmplătoare, însă montată cu muncă și „dichis”.
Cel ce ne-a atras cel mai mult atenția a fost filmul OUT OF THE PRESENT, pe care l-am putea traduce „În afara prezentului” cu sens multiplu, referitor la spațiul social, la spațiul politic, în afara efemerelor trăiri euforice și speranțe care însoțesc schimbările de regimuri. E o meta-privire, din afară, a aventurilor explorării științifice pe orbitele terestre, cu o altă perspectivă asupra frământărilor sociale.
Documentarul a fost realizat între 1995 și 1997 cu participarea cosmonauților: Serghei Constantinovici Krikalev, recordmen al celei mai lungi misiuni petrecute în imponderabilitate, pe orbită, Anatoli Artsebarski, recordmen al ieșirilor în costum, în spațiu, Alexander Aleksandrovici Volkov, cu finanțări din Germania/Franța/Belgia/Rusia și durează 1h și 35 minute. Este vorbit în rusă, subtitrat în engleză și română.
Andrei Ujică: „Serghei Krikalev a petrecut 10 luni pe stația spațială MIR, în timp ce pe Pământ Uniunea Sovietică s-a prăbușit. A fost ultimul cetățean sovietic. În filmul meu „Out of the Present”, am reconstituit această misiune istorică din filmările filmate de cosmonauți pe video: de la începutul ei pe 18 mai 1991 în URSS, până la întoarcerea pe Pământ pe 26 martie 1992 în nou reformata Rusie. Prologul și epilogul au fost filmate cu o cameră pe care am trimis-o la bordul stației MIR: un Arri clasic de 35 mm. Sunt primele și, deocamdată, singurele secvențe cinematografice filmate în spațiu (pe peliculă-n.n). Imaginile sunt preluate de la masterul digital al filmului, corespunzător standardului DigiBeta din 1995. Directorul de fotografie a fost Vadim Yusov, cel care a filmat și filmul „Solaris” al lui Tarkovski.”
Mikhail Romadin a făcut cele două desene care apar în această secvență.
Prima dintre lucrările lui Romadin e inspirată din misiunile stației MIR, iar cea de a doua e cea care a stat la baza realizării decorurilor filmului Solaris, a lui A. Tarkovski.
Mai este o secvență „out of the present” în film, când apare Romadin într-o piață din Moscova, imortalizând prin desene evenimentele cu desfășurarea forțelor tanchiste pe străzile anilor 91, în timpul puciului care a dus la desființarea Uniunii Sovietice și proclamarea Rusiei independente.
https://youtu.be/mIm-s65Es20
E interesant și răspunsul la întrebarea reporterului, adresat lui Serghei Krikalev, cu părerea sa despre schimbările politice ce au destrămat Uniunea Sovietică, printr-un răspuns „extraterestru”; de acolo, din spațiu, succesiunea anotimpurilor se vede mult mai rapidă.
Asta ne aduce aminte de cărțile și articolele lui Carl Sagan, care comenta fotografia a unui punct albastru apropiat de unul cenușiu, văzute după orbita lui Saturn, ca două puncte minuscule, care ne dădea mărimea adevăratei deșertăciuni a ambițiilor politice, de acumulări de averi sau de putere, de războaie crude și răzbunări inutile cu care se ocupă unele făpturi microbiene care trăiesc pe acel punct, în scurtele lor vieți.
Coloana sonoră, care o evidențiem în acest articol, cuprinde piese de muzică electronică a acelor ani, plus muzica folosită la „Odiseea Spațială 2001”:
Lazonby – Sacred Cycles
Temporary Items – Second Introduction
Mory Kante– Yeke-yeke, Remix: Ramon Zenker & Oliver Bondzio
Johann Strauss – An der schoenen blaue Donau
- Walzer, op 314, London Philarmonic orchestra, dir. Jacek Kaspszik
Jean-Luc Ponty – Computer Incantations for World Peace, Remix Frank Meyer & Christian Heinemann
Stefan Miesem – Loaded
O_TON Music (înregistrările din sunetul de fond):
Tanita Tikaram -Twist in my Sobriety
Malcom McLaren – Shall we Dance
Zarah Leander – Kann den Liebe Sunde sein
Frank Sinatra & Carly Simon – Guess Ill Hang my Tears out to Dry
In the Wee Small Hours of the Morning
Bass-O-Matic – Wicked Love
Surse: