Proiectat de membrii echipajului, acest patch aniversează primul zbor care a transportat modululele fabricate în Statele Unite pentru asamblarea Stației Spațiale Internaționale (ISS). Sarcina principală a acestui zbor era de a asambla piatra de temelie a Stației Spațiale, anume modulul-nod cu blocul funcțional de marfă (Functional Cargo Block).
Răsăritul soarelui din emblemă simbolizează începutul unei noi ere a cooperării internaționale în spațiu și începutul unui nou program: Stația Spațială Internațională. Scena Pământului conturează țările Partenerilor Stației: Statele Unite, Rusia, cele ale Agenției Spațiale Europene (ESA), Japonia și Canada. Împreună cu adaptoarele presurizate de împerechere (PMA) și blocul funcțional de marfă, nodul este afișat în configurația finală cuplată, în timp ce este acostat la naveta spațială în timpul misiunii STS-88/2A.
Constelația Carul Mare arată calea către Steaua Polară, o lumină călăuzitoare pentru pionierii navigației și exploratori de generații. În cuvintele echipajului, „Aceste stele simbolizează eforturile tuturor, inclusiv ale tuturor țărilor implicate în proiectarea și construcția Stației Spațiale Internaționale, ghidându-ne în viitor”.
Cât de mare este dezamăgirea noastră, a celor care gândim la dezvoltărea științei pentru toți, fără frontiere, față de ura cultivată de media manevrată politic, de inși care ajung montați, acuzând cercetătorii spațiali de mașinațiile geopoliticii machiavelice.
Mai sus avem fotografia găurii care a făcut ca agenția Roscosmos să o declare ca având o origine umană – așa și pare, ca făcută de un burghiu, cauzate fie de o pretinsă criză psihologică a unei astronaute care ar fi vrut să revină mai repede pe sol, fie de sabotare a navei de transport rusești, dar care ar fi putut cauza în două săptămâni pierderea completă a rezervei de aer de pe întreaga stație spațială. Istoria acestei controversate găuri a fost relatată și cu un titlu hazliu, eufemistic, „Drill, baby, drill” în acest articol.
Aceasta a fost doar „coliva de pe tort”, pentru că la bordul stației spațiale au început discuții aprinse imediat după invazia de către armata rusă a Ucrainei, ceea ce a declanșat certuri între astronauți americani și colegii lor ruși. Plus plângerile de miros, de defectare mai deasă a unor capacități rusești.
Un lucru de care nu toți au fost conștienți; rușii au de fapt tehnologia cea mai avansată, la acest moment, pentru aparatele de întreținere a vieții, care au asigurat suportul activităților aproape neîntrerupte la bordul ISS. Faptul că în urma acestor declarații aprinse Roscosmos a decis să nu mai întrețină modulul lor de reciclare a aerului și apei, vor duce automat la sfârșitul stației. Din păcate occidentalii nu au o tehnologie similară, care să o poată înlocui.
Sfârșitul prematur al ISS e prevăzut în primăvara anului viitor, dacă SUA nu va dezvolta o tehnologie superioară, sau nu își va reconsidera între timp poziția, prioritățile diplomatice și de colaborare științifică cu Rusia, serios deteriorate în ultimii doi ani. Cum spunea un hâtru om de media american, războiul din Ucraina se va încheia atunci când SUA va hotărî asta. Iar printre victimele colaterale se află și stația spațială internațională.
Mai sunt doar câteva luni pentru a admira spațiul de la acest minunat loc de observație, inspirat de o navă din seria Star Wars.
Cu intrarea într-un nou război rece și o nouă cursă a înarmărilor, se anulează orice speranță a unui plan realist de explorare a planetei Marte cu un echipaj uman, care nu se întrevede a putea fi realizată doar cu tehnologia occidentală. Nici măcar o stație spațială care să susțină permanent un echipaj uman nu mai este vizibil, la orizont. Rusia s-a retras și din programul Artemis, de stabilire a unei baze permanente pe Lună, făcând joncțiunea cu cercetătorii chinezi într-un proiect similar.
Fiecare echipaj își va aduce, după căderea ISS din spațiu, propria sa rezervă de aer și de apă, în rucsac.